Sărbătoarea mărțișorului

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, marcând „Matronalia” – o sărbătoare dedicată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, primăverii și agriculturii.

La traci, zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, avea aceleași atribute, iar cultul său era legat de celebrarea gliei și vegetației. Sărbătorile primăverii, ale florilor și ale fecundității îi erau consacrate.

Descoperiri arheologice de acum aproximativ 8000 de ani, în situl arheologic de la Schela Cladovei, județul Mehedinți, au relevat coliere cu pietre de râu vopsite în alb și roșu. Dacii purtau mărțișoare la gât, confecționate din pietricele albe și roșii, simbolizând femeia și bărbatul, cu roșul reprezentând sângele, soarele și viața, iar albul claritatea apelor și înțelepciunea bărbatului. Șnurul era o îmbinare a celor două culori, simbolizând unirea forțelor ce dau naștere vieții. Aceste două culori au rămas simboluri ale celor două sexe, întâlnite și în pomul vieții, la nuntă sau înmormântare.

O legendă spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până în iarnă, când un viteaz l-a înfruntat, sângele său scurs în zăpadă dând naștere ghioceilor, vestitori ai primăverii.

Într-o altă legendă, Zâna Primăvară a protejat un ghiocel, rănindu-se la un deget. Sângele său a revigorat ghiocelul, simbolizând întoarcerea la viață. Mărțișorul este sărbătorit în Europa de Est, de la România până la granița Bulgariei cu Grecia.

Fiecare țară marchează momentul în funcție de propriile tradiții. La români și în Republica Moldova, există mărțișorul, la bulgari Martenitsa – șnururi alb-roșii, simbolizând iubirea, sănătatea și fertilitatea, în Albania există lidhka purtată doar de copii, similar în Macedonia, agățată de un copac după 14 martie pentru a alunga spiritele rele.

În Ardeal, mărțișoarele erau agățate la uși, ferestre sau chiar pe coarnele animalelor domestice, pentru a alunga duhurile rele. În zona Oradei, o credință susține că oamenii devin mai sănătoși și mai frumoși dacă se spală cu apă proaspătă de ploaie în această zi.

Dobrogenii poartă mărțișoarele până la sosirea cocorilor, apoi le aruncă în aer pentru a primi o fericire „înaripată”. În Banat, fetele se spală cu zăpadă sau apa de pe frunzele fragilor pentru a fi iubite și pregătite pentru măritiș.

În zona Bistriței și Moldova, ca și dincolo de Prut, mărțișoarele sunt oferite de fete băieților pe 1 martie, urmat de băieți care oferă mărțișoare pe 8 martie.

Împreună cu mărțișorul, există tradiția oferirii de buchete de flori timpurii, de obicei ghiocei, purtat până la Măcinici, Florii, Paște, Arminderi sau până la înflorirea pomilor, când este aruncat în ramurile înflorite. Izolat, se crede că protejează deochiul și aduce noroc, bogăție și fericire.

În ziua de 1 martie, există tradiția „babelor”: fiecare femeie își alege o zi între 1 și 9 martie, corespunzătoare legendei babei Dochia, care a urcat timp de 9 zile și nopți cu oile pe munte, îmbrăcată cu 9 cojoace. Conform tradiției, vremea în ziua aleasă pentru baba influențează starea de spirit și aspectul femeilor.

La finalul ciclului, pe 9 martie, de sărbătoarea Sfinților 40 de mucenici din Sevastia, există tradiția în unele zone ale țării de a bea 40 de pahare de vin.

În zona respectivă există și Legenda Babei Dochii – Docea, Odocea – o femeie rea care s-a comportat urât cu nora sa. Trimisă în iarnă să aducă fragi, nora, adormind în pădure, a avut un vis în care a fost sfătuită să-și umple coșul cu cărbuni. După ce a urmat sfatul, cărbunii s-au transformat în frăguțe pe care le-a dus soacrei sale. Baba, lacomă, a urcat pe munte în 12 cojoace, lăsându-le pe rând. Ajunsă în vârf, un frig a înghețat-o.

Mărțișorul a evoluat în timp, de la o monedă aur sau argint cu sfoară albă și roșie sau albă și neagră, la mărgele colorate, ceramică, flori sau figurine. Cele mai cunoscute sunt coșarul, ghiocelul, potcoava sau trifoiul, atașate de un fir bicolor, alb cu roșu.

Din 2017, Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă pe lista patrimoniului imaterial UNESCO. (Sursa „Timp Online”)