Femeile belșugului din Teiuș: tradiție, muncă și pasiune

Între boiaua „de casă”, brânzeturi și legume, trei femei din Teiuș ne arată că belșugul se naște din muncă, răbdare și dragoste pentru ceea ce faci

Teiuș e acasă pentru mine – aici m-am născut, aici am copilărit, aici am învățat. Aici am rădăcinile și aici îmi sunt părinții. De curând am participat la „Belșug Teiușean” ediția a XII-a, o sărbătoare a toamnei, care adună laolaltă producătorii locali, oameni simpli cu povești și muncă de-o viață. Am avut bucuria să revăd și să stau de vorbă cu trei femei extraordinare care fac parte din povestea de ieri și de azi a orașului.

Boiaua de casă sau povestea unei vieți de muncă

Chiar dacă se găsește în orice magazin alimentar, boiaua preparată acasă are alte arome și un gust care amintește de tradiție. Gospodinele, știu! Pentru Maria Oltean din Teiuș, la cei 85 de ani ai săi, boiaua nu este doar un produs, ci povestea unei vieți.

„Pentru boia am făcut melegar, am semănat, am sădit, am udat și am îngrijit ardeii”, mi-a spus cu mândrie și cu simplitatea celor care știu câtă trudă se ascunde în spatele fiecărei lingurițe de pulbere roșie.

Cum a început povestea ei? Cu mai bine de jumătate de secol în urmă.

„Când m-am căsătorit am venit în Teiuș. Soacra mea se ocupa cu așa ceva. După moartea ei, în 1963, am luat eu serviciul în primire pentru că îmi trebuiau bani să-mi fac casă, pentru că am avut casă veche. De atunci am început să muncesc și la CAP și în grădină. Din 1966 vin în piață cu tot felul”.

Astăzi, lucrează grădina chiar și la vârsta ei.

„Și acum lucrez grădina, cu bâta în mâna dreaptă și cu sapa în mâna stângă. Așa o sap și o grijesc ca ochii din cap, că asta o fost munca mea de-o viață”.

Taraba ei din piață nu trece neobservată. Este un spectacol. Covoare și ștergare țesute de mama ei, așezate cu grijă în timp ce tanti poartă un costum popular și o pălăriuță discretă pe cap.

Ceea ce o ține însă în mișcare nu e doar munca, ci întâlnirea cu oamenii. „E bucurie mare în sufletul meu. Când știu că tre să viu la piață, între oameni și să văd oamenii, nu pot dormi”.

Este nelipsită de la „Belșug Teiușean”. Pentru mine, reîntâlnirea cu ea a fost un gol în stomac. O întoarcere în timp, la oameni care fac parte parcă dintotdeauna din sufletul Teiușului.

Brânzeturile de Teiuș sau gustul autentic al muncii zilnice

Am ajuns și în hala micuță, special amenajată pentru produse lactate. Maria Elena Ghișa, producătoare de brânzeturi locale, îți atrage imediat atenția prin ochii veseli și frumoși, iar vitrina ei prin felul în care sunt așezate bucățile de caș și telemea.

„Ne-am obișnuit de mici copii cu animale, așa am crescut și asta am învățat”, își începe ea povestește ea. De aproape 20 de ani familia ei s-a așezat în zona Teiușului și de atunci animalele le sunt grijă și sprijin.
„Ușor nu este, dar dacă ne-am învățat ținem înainte. Animalele n-au sărbătoare”, îmi spune ea cu o sinceritate care nu lasă loc de îndoială.

Prezența la piață a devenit un ritual, iar participarea la „Belșug Teiușean” o tradiție de familie.
„În fiecare an vin la Belșug Teiușean și în fiecare miercuri la piață, cu produse de casă”, spune cu
Ea, privirea ei, produsele ei sunt dovada unei vieți dedicate nu doar muncii, ci și respectului pentru pământ și animale.

O viață de muncă și dragoste pentru pământ

Carolina Fostoc trăiește de 45 de ani, în Teiuș, iar grădina a devenit pentru ea nu doar o ocupație, ci o adevărată pasiune. A început alături de soțul ei, care se ocupa cu cultivarea legumelor.

„Am prins gustul și eu. De atunci și până în momentul de față am o dragoste foarte mare de grădina mea pe care o muncesc. Fac lucrul ăsta de 44 de ani”.

Astăzi are 77 de ani și, în ciuda încercărilor, nu s-a oprit din muncă.

„Am 77 de ani și de 5 ani am o proteză la piciorul stâng. Chiar dacă folosesc bastonul, încă muncesc cu drag și spor în grădina mea”, mi-a spus ea zâmbind.

La ea totul e „farmacie”, așa am auzit prin piață, iar la „Belșug Teiușean”, legumele ei sunt, mereu, mărturia unei vieți trăite în muncă și demnitate.

A fost o zi îmbelșugată pentru mine. Și nu e vorba doar despre tarabele pline, ci despre oameni. Oamenii de acasă. Despre Maria Oltean, Maria Elena Ghișa și Carolina Fostoc, bucăți din sufletul Teiușului. Întâlnirea cu ele și nu numai, a fost o reîntoarcere în timp dar și o lecție despre putere și curaj.

Belșugul nu înseamnă doar produse sau tarabe pline, ci oamenii din spatele lor. Femeile din Teiuș arată că tradiția, munca și rădăcinile sunt adevăratul nostru belșug.