Portrete de femei, dincolo de frontiere

O sărbătoare a unității încredințate diferențelor, la Mănăstirea Sfântul Nectarie din Eghina

E vremea postului. Și a rugăciunii. Și deloc întâmplător, zic eu, am ajuns la Sărbătoarea Sf. Nectarie, în insula Eghina. Foarte multă lume în seara privegherii! Mulți pelerini. Oameni de toate felurile. Îmi place să îi observ. Să le văd chipurile, ochii, gesturile. 

În jur, atmosferă de adâncă reverență.

Aroma tămâiei se împrăștia în aer, iar lumina lumânărilor împrăștia o atmosferă mistică. Mi-am plimbat privirea de jur-împrejur, peste oameni, icoane, lumânări, moaște. Și am căutat un cuvânt pentru toate, în acel moment. SPERANȚĂ. Asta am simțit că aveam în comun, toți cei prezenți acolo. Și am zâmbit. Da, încă mai avem speranță. Scânteia care ne ține vii visele, indiferent de provocările pe care le întâmpinăm. Fie că este vorba de speranța pentru schimbare personală sau pentru o lume mai bună, ea rămâne un motor puternic al optimismului și al potențialului uman.

Atunci am văzut-o. Prima dată în fotografie. Apoi, lângă noi, încercând să își facă loc prin mulțime să ajungă la moaște. Toți ne-am dat la o parte. După puțin timp femeia s-a întors, încercând să iasă prin același loc. Era imposibil. Am încercat să o direcționăm spre ieșire și ne-am dat seama că ne spunea ceva. Nu înțelegeam ce. Erau cuvinte grecești. Brusc ne-am gândit să îi dăm bănuți. I-a luat. Și ne-a pupat mâna. Gestul ei m-a luat prin surprindere. A stârnit în mine emoții amestecate. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Chipul ei este o carte a trăirilor umane, fiecare linie, fiecare rid și fiecare licărire în ochi povestește o istorie personală. Deloc ușoară, cred eu.

Afară, în curtea mănăstirii, pe trepte, o tânără femeie, însărcinată, cu o fetiță de vreo 3 anișori plângând lângă ea. Cerșea. Era româncă. 

Eram trei femei diferite, fiecare aducând cu ea o poveste unică și o exprimare distinctă a credinței și vieții. Eu. Batrâna grecoaică, cu șuvițe de păr alb și privirea tristă, ce emana tradiția și istoria locului. Cerșetoarea însărcinată, cu fetița mică lipită de ea. 

O imagine tulburătoare a fragilității umane, nu-i așa? 

Fiecare a adus cu ea un dar unic la sărbătoarea Sfântului Nectarie: eu, dorința de apropiere de Dumnezeu, batrâna grecoaică a oferit tradiție și devotament, iar cerșetoarea a adus umilința și speranța. O împletire de experiențe, un tablou al diversității umane. SPERANȚĂ.