Educatoarea Edina Ed, 29 de ani de pasiune pedagogică

O viață printre copii, slujind educația, scriind poveștile micilor suflete

Profesia de educatoare este plină de emoții și de momente magice. Este o poveste. Fiecare zi este o nouă pagină a poveștii, în care ea, educatoarea își dedică timpul, pasiunea și energia pentru a ghida copiii în procesul lor de creștere și învățare. Cu bagheta sa magică, ea transformă cifrele în povești, literele în aventuri și regulile în jocuri educative.
Edina este un astfel de magician. Ea are capacitatea de a transforma un simplu spațiu într-un tărâm al cunoașterii și al experiențelor. Prin abilitățile sale, Edina deschide porți spre cunoaștere și inspiră fiecare mic suflet să își scrie propria poveste.

Edina, de cât timp lucrezi în învățământul preșcolar și care este motivația personală din spatele profesiei de educator?

Din 1995 lucrez ca și educatoare, an în care am finalizat studiile la liceul pedagogic „Bethlen Gabor” din Aiud. La finalul acestui an școlar se împlinesc 29 de ani de atunci! Dacă sunt mulți sau puțini nu știu, dar după acești ani de experiență, pot spune cu siguranță că este ceea ce mi-am dorit să fac chiar dacă n-am fost conștientă de acest lucru atunci când, după o experiență mai puțin plăcută, nu am intrat la un alt liceu, asta fiind înainte de revoluție!

Toate se întâmplă cu un scop în viață, iar întâmplarea nefavorabilă de atunci din anul 1989 mi-a dat oportunitatea de a urma cursurile liceului pedagogic, reînființat imediat după revoluție! 

 Motivația personală de a fi educatoare cred că este una foarte evidentă, în primul rând dragostea pentru copilași, faptul că vrei să fii pentru alții ceea ce au fost și profesorii tăi pentru tine. Dacă simți că vrei să te dezvolți mereu, să te perfecționezi mereu pentru a-i ajuta pe cei mici să se dezvolte la rândul lor, dacă ești satisfăcută de propria activitate și simț că ai făcut tot ce ai putut pentru copilașii tăi (de la grupă) poți spune că „misiunea-i”  îndeplinită și ești motivată să continui!

Cum îi vezi pe copii? Sunt mai diferiți azi?

Generațiile de copii nu mai seamănă deloc cu cele de la începuturile mele în învățământ. Chiar de la o generație la alta (din 3 în 3 ani) se observă schimbarea și aceste schimbări nu survin din dorința copilașilor/preșcolarilor de a se schimba, ci din cauza societății în continua schimbare și al  părinților lor. Țin minte că nu-mi plăcea nici mie în adolescență expresia care suna a clișeu: „pe vremea mea…”, dar când văd pe stradă copilași în cărucioare cu telefonul în mână, butonând ca un adult, mă întristează. 

Specialiștii sunt în alertă și vin cu atenționări despre efectele grave ale telefoanelor mobile asupra copiilor.

Se văd efectele expunerii copiilor la ecrane, telefoane , în momentul intrării în grădiniță. Îmi dau seama foarte simplu, care copilaș a crescut cu telefonul în momentul în care cântă, numără, denumește culorile în engleză, însă limba lui maternă îi dă bătăi de cap! Cât de trist… ! Și încerc să le explic părinților acestor copii, că nu mă impresionează cunoștințele lor în engleză, dacă nu-mi pot solicita un lucru esențial (ex. că vrea la baie) în limba română! Și colegii lor vor învață engleza la momentul potrivit și că „n-ar trebui pus plugul înaintea boilor” – pentru a sublinia acțiunea ilogică!

Reguli/rutine stabilite – un amănunt foarte important! Un copil fără reguli este derutat, însă stabilirea lor ajută atât părinții, cât și copiii din punct de vedere comportamental. Stabilite treptat, cu afecțiune pentru toți membri familiei (atenție, nu doar copiilor!!!) îi obișnuiesc cu moduri de comportament, iar învățate/acceptate acasă le va face ușoară acceptarea, adaptarea cu reguli, rutine și în afara casei (la grădiniță, școală)!

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă educatoarele acum când pe primul plan sunt respectarea drepturilor copilului și dezvoltarea personalității?

Cred că am și răspuns mai sus la această întrebare! Lipsa regulilor de acasă! 

A-ți educa blând copilul nu înseamnă să nu-i spui niciodată NU (spus acest NU fără furie, evident). Un copil care face tot ce dorește este un copil inadaptat și în pericol. Părinții care nu pun limite copilului nu-l educă blând, doar nu-l educă, dau dovadă de lipsă de responsabilitate  parentală. Rezultatul lipsei de educație se vede pe stradă, în adulții care nu respectă legea, aruncă gunoaie peste tot, nu le pasă de ceilalți, se bagă în față la cozi, te înjură și te claxonează. Oamenii needucați nu sunt produsul parentingului modern, ci sunt produsul lipsei de disciplină, lipsei de reguli care există de când lumea și pământul.

S-au schimbat metodele de predare și de organizare a activităților și dacă da, care sunt resursele și tehnologiile noi care au fost introduce în munca educatoarelor în aceste vremuri?  

În ultimele decenii a crescut interesul pentru așa-numitele metode moderne dar nu înseamnă că am renunțat la metodele tradiționale, ci le folosim în combinație cu acestea.

Când se alege o metodă, se tine cont de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv- educativ, de particularitățile de vârstă și de cele individuale ale copiilor. Scopul este și acum ca și la începuturile mele în învățământ de a contribui la stimularea gândirii şi inteligentei copiilor, la dezvoltarea lor fizică armonioasă, la însușirea unor cunoștințe necesare pregătirii pentru școală și, nu în ultimul rând, formarea unor deprinderi.

Învățământul modern pune un accent deosebit pe metodele interactive de grup. Specific acestor metode este faptul că ele promovează interacțiunea dintre preșcolari, schimbul de idei, de cunoștințe, asigurând un demers interactiv al actului de predare – învățare – evaluare. La grădiniță folosim proiectele tematice care presupun investigarea unor subiecte propuse de copii, sugerate de anumite evenimente, întâmplări, subiectul unui proiect este inspirat din mediul apropiat, presupunând interacțiunea directă dintre copil și mediu (ex. „Pe cărările toamnei” , „1 Decembrie – Ziua Națională”, „Datini și obiceiuri de Crăciun” etc.) . Activitățile  sunt abordate integrat din diferite arii curriculare prin explorarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii.

O metodă îndrăgită de copii este metoda experimentelor – învățarea prin descoperire! 

Prin folosirea experimentului învățarea devine mai temeinică, copilul participă activ la învățare, observă, formulează întrebări și găsește singur unele răspunsuri. Educația outdoor este considerată o strategie modernă de învățare cu efecte educaționale puternice: observarea animalelor, insectelor, a păsărilor în habitatul lor natural, îngrijirea sau observarea plantelor, mirosirea fructelor, observarea ploii au mari beneficii în dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională a copilului.

În cazul abordării unor teme mai abstracte cum este „Universul”, „Sistemul Solar”, „Dinozaurii – o lume dispărută” folosim internetul, videoproiectorul, platforme interactive, aplicații simple, softuri educaționale, fiind o modalitate de creştere a calităţii predării şi învăţării folosit cu îndemânare și nu în exces.

Care sunt aspectele pozitive și negative ale utilizării tehnologiei în munca cu copiii?

Că vrem că nu vrem, tehnologia e parte din viața noastră. Ce aflăm de regulă din studii e că tehnologia nu e nici rea, nici bună doar că preșcolarii trebuie ținuți cât mai departe de tehnologie, iar adulții trebuie s-o folosească moderat, inteligent și nu în exces! Până și studiile în favoarea tehnologiei menționează nevoia unei atitudini responsabile. 

Cum gestionezi stresul și presiunea și de unde îți iei resursele pentru orele zilnice?

Fiecare dintre noi ne simțim stresați din când în când. Este important să aflăm care sunt sursele de stres: volumul mare de sarcini, lipsa relaxării, amânarea rezolvării unor sarcini până în ultimul moment, respectarea termenelor limită, munca contra-cronometru…?!

M-am învățat să prioritizez  sarcinile prin a face o listă cu ce am de făcut și încep cu ce este mai urgent sau mai dificil. De cele mai multe ori funcționează!

O altă metodă este „terapia prin shopping”,  chiar ajută! (întreabă-l pe Cosmin!)

3 lucruri pe care le-ai învățat de la copii de-a lungul timpului.

RE-învățat, mai degrabă!!! „Toţi oamenii mari au fost cândva copii… dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc”. (Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry)

De obicei ne concentrăm mai mult pe ceea ce îi putem învăța noi pe copii, decât pe ceea putem învăța noi de la ei!  La urma urmei, sunt multe lucruri pe care cei mici trebuie să le învețe – de la a spune „mulțumesc” până la a se încălța corect.

Lucrurile pe care le-am re-învățat de la ei:

Să nu renunț după eșec! Copiii eșuează mai mult decât reușesc. De multe ori cad, își îmbracă hainele pe dos, cu toate acestea nu sunt jenați de eșecurile lor și nu ajung la concluzia că sunt incapabili  ci continuă să încerce.

Cum să nu renunț niciodată! Copiii nu acceptă – NU – ca răspuns, fără a mai încerca cel puțin o dată să obțină ceea ce au cerut. Acest lucru se datorează faptului că cei mici cunosc o lege importantă pe care noi, majoritatea adulților se pare că am uitat-o, legea perseverenței, lege care spune că nu trebuie să te dai bătut până ce nu obții ceea ce-ți dorești.

Iertarea! A greși e omenește, a ierta este divin. Iertarea ne eliberează și ne ajută să fim în armonie cu cei din jurul nostru. Copiii iartă atât de ușor și nu despică firul în patru!

Care sunt metodele inovatoare folosite de educatoare pentru a menține angajarea și participarea copiilor?

În grădiniță sunt fundamentale trei tipuri de activități: EXPLORAREA, EXPERIMENTAREA și JOCUL.

Copiii acumulează prin aceste trei tipuri de activități experiențe cu semnificație pentru dezvoltarea lor și care le satisfac nevoile specifice vârstei.

Pentru a facilita și moderniza învățarea, am organizat deseori activități desfășurate pe grupuri mici de copii. Astfel, copiii au cooperat în rezolvarea sarcinilor de lucru, şi-au exprimat propriile puncte de vedere, au  argumentat, au pus întrebări cu scopul de a înțelege, au schimbat idei cu ceilalți.

Ce metode ai pentru a ajunge la inima copiilor?

Copiii  te cântăresc și te judecă, trebuie să treci testul acesta la fiecare generație nouă de copii. La grădiniță copilașii ne strigă pe nume, acesta este un prim pas pentru a ne simți mai aproape și de a vedea/simți în noi un partener de joacă; pentru a avea metode eficiente trebuie să-i cunoști (să-i observi în timpul activităților, în timpul jocurilor dirijate, dar în special în timpul jocurilor libere), iar la problemele ivite să găsim soluții CORECTE – împreună cu copilașii.  Nu fac economie de îmbrățișări, mângâieri, pupici și complimente! Mă țin mereu de promisiuni. 

Despre comunicarea și colaborarea cu părinții ce ne poți spune?

Comunicarea este foarte importantă! Sinceritatea este pe primul loc, pentru binele și interesul copilașilor! 

Ofer feedback zilnic despre activitatea și starea copilului, atât verbal cât și pe pagina de Facebook a grupei cu evenimente și fotografii din activitățile desfășurate, organizez acțiuni în care părinții sunt invitați la grădiniță să desfășoare jocuri și activități cu copiii; proiecte educative și sportive în care părinții sunt implicați alături de copii.

Părinții sunt parteneri valoroși prin implicare reală în activități. Această cooperare este foarte benefică când se bazează pe respect și încredere. Am avut și am parte de grupe de copii cu părinți de nota 10 și vreau să le mulțumesc și pe această cale pentru implicarea/participarea lor în activitățile propuse! 

Care sunt calitățile de care este nevoie pentru a practica această meserie?

Principala calitate a unei educatoare este vocația pedagogică, în primul rând să iubească copiii, să fie creativă, sinceră, organizată, sănătoasă, fericită, cu simțul umorului, cu calități de comunicare, empatică, calmă, răbdătoare dar și fermă (cu gândire critică) în același timp, corectă (cu simțul dreptății), iar lista poate continua!

Există educatorul ideal în opinia ta?

Este dificil să descriu în câteva fraze trăsăturile ce disting un bun educator. Dacă întrebăm copiii cum ar vrea să fie educatoarea lor, ei ne vor răspunde „frumoasă și bună”.   

Profesia didactică are o dimensiune umană extrem de puternică, fapt care implică nu doar cunoștințe și competente, ci și atitudini, valori, într-un cuvânt o conștiință profesională, iar toate astea n-au nicio valoare dacă nu găsim „calea” de a ajunge la inimile copilașilor și să împărtășim aceste cunoștințe copiilor, cu emoție.

Cum vezi anul 2024 din punct de vedere profesional? To do list pentru 2024?

Listă e mult spus, dar am câteva priorități în minte pentru îmbunătățirea performanței didactice, având în vedere că anul acesta școlar lucrez la grupa mijlocie, vârsta copiilor permite să desfășurăm și mai multe activități practice, să implicăm și să comunicăm mai mult cu partenerii educaționali, mă gândesc și la formarea profesională pentru a fi la curent cu tot ce e nou în domeniu.

Sursa foto: Edina Ed