Marinela Armenciu – portretul unei croitorese

Croitoria este tradiție, artă sau o meserie pe cale de dispariție?

De la hobby la afacere ai zice că este doar un pas. Dar este vorba, de fapt, de un întreg proces. Talent, dedicație, răbdare, perseverență. La fel e și cu croitoria. Noi, fetele, am început îmbrăcând păpușile, așa cum vedeam că fac mamele noastre. Acest meșteșug, croitoria, a trecut testul timpului.
Dar… cum reușești să transformi o joacă de fetițe într-o afacere? Cum un croitor face față prezentului, dar, mai ales, cum reușește să păstreze vie această tradiție, aflăm de la Marinela Armenciu.

Cu Marinela pot spune că am copilărit. Am crescut împreună în Teiuș, pe aceeași stradă, locul care pentru mine înseamnă acasă. Împlinește, nu peste mult timp, 49 de ani. Povestea ei este despre încăpățânarea cu care transformă o meserie veche în artă. Marinela păstrează vie tradiția croitoriei într-o lume care abundă în haine ieftine, produse în masă. Cu răbdare, perseverență și frumos, ea nu coase doar haine. Ea pune laolaltă emoții, povești și amintiri.

Marinela, ce înseamnă pentru tine croitoria și cum ai decis să transformi pasiunea într-o afacere?

Am studiat această meserie timp de 3 ani la o școală profesională din Târnăveni, iar primul meu job a fost în acest domeniu. Am început într-un atelier mic, apoi mai târziu am avut propria afacere în sistem lohn, unde am avut aproximativ 25 angajați. Când am închis afacerea, mi-am deschis acasă propriul atelier, deoarece am avut multe solicitări din partea persoanelor din comunitatea mea pentru retușuri – rochii, pantaloni scurtați și multe alte ajustări. Și pe lângă jobul pe care îl am, după-amiaza mă ocup de această pasiune, care, pe lângă faptul că mă ajută financiar îmi aduce împlinire și satisfacție.
Mi-am dat seama că am foarte multă răbdare, un atu esențial în acest domeniu. În croitorie este nevoie de migală, răbdare și atenție le detalii ca să reușești ce îți propui. La început lucram pentru mine, pentru familie, apoi, treptat, vecinii și cunoștințele au început să apeleze la serviciile mele. Și uite-așa, am crescut treptat. Acum câțiva ani am făcut uniforme pentru băieții de la Liceul Teologic din Alba Iulia. A fost o mare satisfacție să-i văd purtând hainele făcute de tine, iar când fiul meu s-a înscris în Ansamblul de dansuri populare din Teiuș, pentru băieții din grupa lui am realizat câte două cămăși pentru fiecare, o altă experiență care mi-a adus mulțumire și bucurie. Și uite-așa, pentru că erau cereri constante, am continuat să lucrez, fără să îmi dau seama că am trecut de la pasiune la afacere.

Ce tipuri de retușuri și lucrări preferi să faci? Ai o categorie favorită?

Nu am o categorie favorită. Fac retușuri care țin de țesături, nu din categoria pielărie. Scurtez, strâmtez, schimb fermoare, tiv perdele, draperii… aproape orice.

Există un proiect deosebit de care ești deosebit de mândră? Ne poți povesti despre el?

Sunt mândră că am putut ajuta copiii de la dansuri oferindu-le cămăși de dans, fără ca ei sau părinții lor să suporte vreun cost. Și mai sunt mândră și de faptul că în anul 2018, am fost aleși să colaborăm cu o firmă mare din Sibiu, un brand foarte cunoscut. Din păcate, proiectul nu s-a putut realiza din cauza distanței mari, care ar fi presupus naveta zilnică.

Cum vezi locul croitoriei tradiționale într-o lume a modei rapide și a producției de masă?

Cred că locul croitoriei tradiționale nu mai este unul de top. Abundența de haine ieftine disponibile pe internet împiedică dezvoltarea acestui domeniu, care doar supraviețuiește. Din păcate, munca manuală nu este apreciată și plătită pe măsura efortului depus. Majoritatea oamenilor preferă produsele ieftine importate din China.

Ai observat o tendință în preferințele clienților tăi? Ce fel de cereri primești cel mai des?

Clienții mei apreciază cel mai mult calitatea și promptitudinea. Mulți dintre ei primesc coletele în ultimul moment și, disperați, mă sună să îi ajut cu ajustările necesare pentru hainele comandate.

Cum reușești să personalizezi și să transformi hainele astfel încât să reflecte stilul și personalitatea fiecărui client?

Piesele vestimentare se personalizează în funcție de preferințele și stilul fiecărui client. După ce haina este îmbrăcată, ne uităm în oglindă și decidem împreună ce modificări sunt necesare pentru ca aceasta să arate și să se așeze perfect.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le vezi în hainele produse în serie și cât de greu este să le repari?

Hainele produse în serie sunt realizate după tipare standard, iar noi, oamenii, suntem toți diferiți. Nici măcar mâna stângă nu este identică cu cea dreaptă. Cel mai dificil este să ajustezi o haină astfel încât să stea bine pe umeri, mai ales în cazul hainelor clasice, nu al celor de tip oversize. Dacă haina este prea mare în zona umerilor și a răscroielii mânecilor, este foarte dificil de retușat, iar ajustările posibile sunt destul de limitate.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-o aduce această meserie?

Satisfacția este maximă atunci când clientul îmbracă haina modificată, se uită în oglindă și zâmbește instant. Știu în acel moment cât de mulțumit sau mulțumită este.

Dacă ar fi să dai un sfat pentru cineva care vrea să înceapă o carieră în croitorie sau să-și deschidă propriul atelier, care ar fi?

Este chiar dificil. Nu știu ce sfat să ofer, în afară de faptul că este nevoie de multă răbdare și foarte multe ore de muncă… chiar nu știu ce să spun. Pare că devine din ce în ce mai greu în acest domeniu. Personal, nu cred că aș putea supraviețui dacă nu aș avea un job stabil de 8 ore pe zi.