Ce înseamnă Unlearning la 45+. Terapie și simptome în premenopauză și menopauză

Un dialog cu psihoterapeutul Gilia Crina FLOREA, despre simptomele psihice și emoționale și ce ascund ele

Premenopauza sau menopauza. De fapt, o perioadă de tranziție profundă, pe toate palierele, pe care multe dintre noi o traversăm în tăcere, unele mai greu, altele mai ușor, fără explicații, fără repere și, uneori, fără sprijin.

Am stat de vorbă cu Gilia Crina Florea, psihoterapeut integrativ, care lucrează cu oameni aflați în tranziții de viață – personale, relaționale sau profesionale.
Abordarea ei se bazează pe conceptul de UNLEARNING – procesul de dezvățare a tiparelor vechi, pentru a crea un spațiu autentic și funcțional în mijlocul unor schimbări inevitabile care ne iau, de multe ori, pe nepregătite.

Ce se întâmplă, de fapt, în această etapă? De ce apar stări de panică, confuzie, tristețe sau insomnie? Ce se schimbă în corpul nostru, în felul în care ne percepem și, mai ales, cum putem transforma această perioadă într-o reîntoarcere la noi înșine?

Să știți că răspunsurile sunt mai profunde decât credeți. Și, am aflat de la Gilia, că exact acolo începe vindecarea.

Ce se întâmplă în organismul unei femei în perioada de premenopauză şi menopauză, dincolo de frică? Explică-ne, te rog, care este impactul emoţional şi mental în această perioadă?

Impactul emoţional şi mental în menopauză este o furtună invizibilă. Cel mai frecvent simptom sună cam aşa: Simt că nu mai sunt eu.

Te poţi simţi instabilă, nesigură, copleşită. Ce altă dată părea simplu, acum cere efort. Starea de bine devine greu de accesat, chiar şi în momentele frumoase. Apare o hipersensibilitate emoţională greu de explicat. Uneori iritarea vine brusc, alte ori o tristeţe fără nume. 

Nevoile se schimbă, dar cuvintele întârzie. După ani la rând în care ai fost pe modul de funcţionare, acum corpul cere prezență, atenţie, autenticitate, iar asta e greu de pus în cuvinte.

Se vorbeşte mult despre bufeuri şi menstruaţie neregulată, dar foarte puţin despre anxietate, depresie sau lipsă de concentrare. Cum afectează, de fapt, premenopauza starea psihică şi emoţională a unei femei?

Perioada de premenopauză şi menopauză este o tranziţie profundă în viaţa unei femei – nu doar biologică, ci şi emoţională şi psihologică. Dincolo de fricile fireşti legate de îmbătrânire, pierderea fertilităţii sau schimbările fizice, în organismul şi sufletul femeii se întâmplă transformări importante, adesea neînţelese sau ignorate.

Oscilaţiile hormonale afectează neurotransmiţători ca serotonina şi dopamina, influenţând starea de spirit, iritabilitatea, anxietatea, episoade de tristeţe sau chiar depresie.

Tulburările de somn contribuie la oboseala cronică, dificultăţi de concentrare şi pierderi de memorie de scurtă durată (ceața mentală).

Multe femei nu ştiu ce li se întâmplă. Şi cred că e ceva greşit cu ele. Cum le ajuţi să facă legătura?

Asta este una dintre cele mai mari dureri nevăzute ale acestei etape: femeile trăiesc transformări profunde, dar nu ştiu că au legătură cu premenopauza. Se simt ciudate, instabile, nepotrivite sau defecte – când, de fapt, corpul şi sufletul lor trec printr-o etapă de recalibrare naturală.

E important să vorbim cu onestitate despre asta, fără tabuuri, fără cosmetizare.

De asemenea, la fel de important este să validăm ceea ce simt. Când aud asta: Nu ţi se pare. Chiar se întâmplă ceva cu tine şi nu e vina ta! – multe femei încep să plângă, e un fel de dezgheţ. Validarea le ajuta să iasă din vină şi să intre în înţelegere.

Ce rol are terapia în această perioadă de tranziţie? Cum poate ajuta o femeie să se accepte, să nu se simtă străină de propriul corp şi să nu mai creadă că îmbătrâneşte urât?

Deşi deseori e privită ca o pierdere, menopauza poate fi un spaţiu de reconectare cu sine.  Prin recadrare psihoterapeutică putem corela această etapă de viaţă cu scăderea presiunii legate de fertilitate, libertatea faţă de ciclul mentrual, o relaţie mai matură cu propriul corp, o etapă de asumare a puterii personale, a înţelepciunii şi intuiţiei.

E important să înţeleagă ce i se întâmplă – nu e defectă, nu înnebuneşte, ci corpul său traversează o tranziţie firească, dar provocatoare.

În terapie învăţăm să navigăm prin aceste momente: să facem distincţia între frică, anxietate şi dezechilibru biologic, să recalibrăm sistemul nervos şi să ne împrietenim cu propriul corp, chiar şi în transformare.

E uşor să ne blocăm în disconfort. Dar pentru multe femei, menopauza aduce mai multă asertivitate, graniţe mai clare, înţelepciune emoţională şi o nouă formă de libertate interioară.

Relaţiile se schimbă în această perioadă. Şi uneori, nu în bine. Ce se schimbă în dinamica cu partenerul sau cu cei apropiaţi? Şi cum pot femeile să exprime ceea ce trăiesc, fără să se simtă judecate sau respinse?

Relaţiile se schimbă în această etapă, uneori subtil, alteori cu fricţiuni vizibile. Pentru multe femei, confuzia sau vinovăţia devin copleşitoare.

Creşte nevoia de spaţiu şi autenticitate – încep să nu mai suporte lucruri tolerate ani la rând, apar tensiuni în cuplu (mai ales dacă rolurile erau în dezechilibru), neînţelegere cu copiii adolescenţi sau adulţi şi distanţare de prieteni cu care nu mai rezonează.

Scade dorinţa sexuală sau se transformă. Nu e neapărat lipsa de libido, ci disconfort fizic, oboseala şi nevoia de intimitate mai profundă. Dacă partenerul nu înţelege, poate apărea ruşine, respingere şi retragere.

Se schimba rolurile, femeile nu mai vor să fie doar mame, soţii, persoana care are grijă de toţi – ies din modul funcţional şi se întreabă: Dar eu? Eu cine sunt acum?

Menopauza nu înseamnă sfârşitul iubirii sau al sexualităţii. Înseamnă că formă se schimbă. Iar asta se poate negocia, reîmprospăta, regândi. Cu parteneri prezenţi şi empatici, relaţiile pot deveni chiar mai profunde.

De ce e important să vorbim deschis despre premenopauză şi menopauză? E bine ca o femeie să ştie că nu e singură? Ce se schimbă?

Este esenţial să vorbim despre premenopauză şi menopauză pentru că tăcerea în jurul ei doare mai mult decât schimbările în sine.

E important să deschidem conversaţia pentru că prea multe femei suferă în tăcere, pentru că ruşinea se dizolvă numai în prezenţă, pentru că menopauza e mai mult decât un sfârşit, pentru că relatiiile au nevoie de adevăr, pentru că nu vorbim doar de menopauză în acest context ci şi despre multă putere, rezilientă şi feminitate.

Ce exerciţiu simplu recomanzi atunci când simţim că ne pierdem?

Să recitească acest articol!

De cele mai multe ori, în procesele de tranziţie (fie că vorbim despre menopauză sau nu) momentele care par să ne facă să ne simţim pierduţi sunt de fapt cele care ne ajută să ne întoarcem la adevăratele noastre nevoi. E imperios necesar să pierdem anumite credinţe limitative, comportamente şi chiar părţi ale sinelui care nu ne mai sunt de folos pentru următoarea etapă a vieţii.

În concluzie: 5 tips-uri pentru femeile care trec  prin premenopauză sau menopauză.

Primul tips este să ne dezvăţăm de ideea de tips, cu atât mai mult în procese atât de complexe şi profunde precum cel abordat în discuţia noastră.

Tips-urile sunt pentru cei care funcţionează pe pilot automat, iar această etapă, după cum am menţionat şi mai sus, implica o întoarcere acasă – autenticitate, claritate, asertivitate şi aşezare în sine – toate acestea nu pot fi accesate prin tips-uri ci mai de grabă printr-un proces conştient de UNLEARNING.

***

Dacă îți place direcția în care merge proiectul „Femeia de Alba”, susține-l cu o cafea virtuală aici: https://buymeacoffee.com/femeiadealba ☕️