Pregătirea emoțională pentru venirea copilului – ghid pentru viitorii părinți

Psihologul Isabela Budușan vorbește despre importanța echilibrului emoțional în sarcină și după naștere, în cadrul cursului gratuit pentru viitorii părinți organizat pe 28 octombrie 2025 – un proiect dedicat educației pentru sănătate și sprijinului tinerelor familii, susținut de Femeia de Alba ca partener media al Spitalului Municipal Aiud.

Psihologul Isabela Budușan abordează tema Pregătirii emoționale pentru venirea copilului în cadrul cursului gratuit pentru viitorii părinți, organizat pe 28 octombrie 2025, un proiect dedicat educației pentru sănătate și sprijinului tinerelor familii.

Evenimentul face parte din seria de întâlniri educative organizate de Spitalul Municipal Aiud, fiind susținut de Femeia de Alba în calitate de partener media.
Prin acest parteneriat, ne propunem să aducem în atenția comunității teme esențiale despre echilibrul emoțional al părinților, relația de cuplu în perioada sarcinii și modul în care sprijinul reciproc contribuie la sănătatea emoțională a întregii familii.

Pentru că a fi un părinte pregătit nu înseamnă doar a avea totul gata pentru copil, ci și a fi prezent, conștient și echilibrat emoțional atunci când viața se schimbă cu adevărat.

De ce este importantă pregătirea emoțională a viitorilor părinți?

Așa cum ne îngrijim de pregătirea mediului fizic pentru venirea pe lume a noului membru al familiei, tot așa e bine să ne îngrijim și de mediul emoțional. Un mediu emoțional propice pentru toată experiența din jurul sarcinii, perioada perinatală și perioada de după naștere, se referă atât la rolul de mamă, de tată, la cuplu în noua ipostază,  cât și la membri apropiați familiei.

Pregătirea emoțională a părinților este importantă și contribuie la mai multe aspecte, cum ar fi:

Cum pot tații susține femeile în perioada sarcinii și după naștere?

Studiile din ultimii ani au arătat rolul important al tatălui în sănătatea emoțională a copiilor, dar și a partenerelor lor. Un soț implicat, care își sprijină partenera atât fizic, cât și emoțional, contribuie la reducerea depresiei și anxietății postpartum a acesteia, contribuind indirect la sănătatea emoțională a bebelușului.

Din momentul în care apare sarcina, femeile trec printr-o multitudine de schimbări fizice și emoționale, care uneori pot fi greu de gestionat. Partenerii pot  să fie conștienți de aceste schimbări și pot da dovadă de empatie, răbdare, înțelegere, compasiune. În același timp își pot întreba partenera cu ce poate fi de ajutor în casă, cu copiii mai mari, sau pur și simplu cu ce le pot ajuta. Mamele în devenire vor să fie investite cu încredere că pot face lucruri ca și înainte de a rămâne însărcinate, de aceea, menținând o comunicare deschisă și o grijă față de parteneră e suficient ca lucrurile să meargă bine.  Proaspetele mămici au, de asemenea nevoie, pe lângă cele de mai sus, de gesturi mici de afecțiune, de îmbrățișări din partea soțului, de validare, de sprijin și investire cu încredere că pot face față noilor schimbări.

În același timp tații trec și ei prin multe schimbări, chiar dacă nu neapărat din punct de vedere fizic. De aceea, e bine să ceară ajutor apropiaților, să se asigure că și ei, la rândul lor primesc ajutorul de care au nevoie atât fizic, cât și emoțional. În ceea ce privește treburile casnice pot să delege părinților sau apropiaților dacă este posibil, iar emoțional, dacă se simt copleșiți, pot apela la prieteni sau persoane de încredere pe care simt că se pot baza. Cu cât primesc mai mult ajutor, cu atât pot să îl  ofere mai departe partenerei, și implicit, bebelușului.

Care sunt semnele de anxietate postnatală și ce pot face mamele în astfel de momente?

Mai mult de jumătate dintre femei au simptome de anxietate, în special în ultimele etape ale sarcinii și în perioada postpartum, în timp ce mai mult de un sfert dintre femei au simptome de depresie perinatală. În timpul sarcinii și al perioadei postpartum, peste un sfert dintre femei au experimentat atât anxietate, cât și depresie. Există o corelație substanțială între simptomele de stres perceput, anxietate și depresie.

O meta-analiză făcută pe 1406 mame a arătat o prevalență, în primele 24 săptămâni de după naștere, de 13,7% pentru simptomele de anxietate și 8,4% pentru  tulburări de anxietate. Factorii asociați cu un risc crescut de anxietate sunt: nivel de educație mai ridicat, antecedente de depresie, naștere prematură, experiențe negative la naștere și în prima săptămână postpartum, plâns excesiv al sugarului, autoeficacitate maternă scăzută, sprijin scăzut din partea partenerului și sănătate maternă precară în prezent.

În ceea ce privește depresia postpartum, meta-analizele au arătat că factorii care contribuie la aceasta sunt: antecedentele de depresie, depresia prenatală, lipsa sprijinului social și al partenerului, stresul perceput al vieții de zi cu zi, sănătatea și sentimentul de autoeficacitate al mamei.

Anxietatea postpartum se poate manifesta sub forma gândurilor intruzive care pot lua forma celor mai rele scenarii. Mama proiectează în viitor probleme care încă nu au apărut, se gândește la ce e mai rău, face scenarii despre ce s-ar putea întâmpla într-o anumită situație, deși ea este foarte îndepărtată. Este mereu iritată, nu se poate relaxa, se îngrijorează că ceva s-ar putea întâmpla cu ea sau bebelușul. Nu se poate relaxa sau odihni, are stări schimbătoare, se supără și se frustrează ușor. Îi e teamă să iasă din casă de frică să nu se întâmple ceva cu ea sau bebelușul. Ca simptome fizice poate simți palpitații, dificultăți de respirație, tensiune musculară, senzație de greață, amețeală sau lipsa apetitului.

Depresia postpartum se poate manifesta sub forma pierderii plăcerii în activitățile care îi aduceau bucurie înainte, iritabilitate, lipsa sau creșterea poftei de mâncare, dificultăți de somn, gânduri de a face rău bebelușului, sentimente de vinovăție, neputință, lipsă de speranță, incapacitatea de a găsi soluții la dificultățile curente, dureri de cap.

Exercițiile fizice regulate, mersul pe jos, îmbrățișările partenerului care eliberează oxitocină, cunoscută și ca ”hormonul fericirii”, susținerea emoțională și fizică din partea partenerului, respirațiile conștiente, activitățile care îi fac plăcere  sunt doar câteva exemple de lucruri care pot preveni și ajuta în anxietate și depresie. De asemenea, consultul unui specialist, dacă simptomele sunt severe, este necesar.

Cum pot părinții să gestioneze teama de schimbare și presiunea „de a fi perfecți”?

Într-o lume în care se pune accent parcă tot mai mult pe superficialitate, pe a fi perfect, pe a avea mai mult, viitorii părinți au o sarcină dificilă de a crește copii imperfecți când asupra lor există o presiune uriașă de a nu greși.

Deoarece creierul nostru caută siguranța și dorește să ne protejeze de pericole, schimbarea îi poate semnala că există un pericol. Necunoscutul (așa cum este o viață trăită cu un bebeluș abia născut) creează, de obicei, percepția de nesiguranță. Plecând conștient de la aceste observații, presupunând că au o relație bazată pe încredere, respect reciproc, empatie și comunicare, ținând cont că greșelile sunt inevitabile în viață, părinții pot merge înainte pas cu pas, făcând tot ce le stă în putință pentru binele bebelușului și înaintând în experiența lor prin informare, încercare, eroare și învățare din experiență. Presupunând că învățarea din greșeli va fi model pentru copil, pot să o aplice cu încredere de la începutul vieții lor împreună. De asemenea această metodă se poate combina garantat cu a cere ajutor atunci când au nevoie, rezultând o viață autentică și trăită viu, fără frica de a greși sau dorința de a fi perfecți, concept care oricum există doar în tiparele noastre dezadaptative.

Ce mesaj le transmiteți viitorilor părinți care se simt copleșiți de emoțiile dinaintea nașterii?

Emoțiile de dinaintea nașterii sunt inevitabile și sănătoase. Urmează o viață nouă, de-abia așteptată în cele mai multe cazuri, dar care poate veni la pachet și cu îngrijorare, tocmai pentru că miza este așa de mare. Avem emoții despre cum va fi nașterea, ne dorim să fim sănătoși, poate ne gândim uneori la ce ar putea să nu meargă bine.

 Ne dorim să fim părinți buni, visăm că familia noastră va arăta într-un anumit fel, de multe ori nu așa cum am avut-o noi. Punem presiune pe noi, de a fi buni, de a face mai bine ca părinții noștri, de a da copiilor ce nouă ne-a lipsit uneori.

Ce cred că ajută părinții este să se informeze despre naștere și perioada de după, să aibă încredere în specialiști, încredere în partener, încredere că totul va fi bine și că orice provocări vor apărea le vor rezolva pe măsură ce vor veni.

Ce înseamnă, din perspectiva dumneavoastră, să fii un părinte pregătit?

A fi un părinte pregătit îneamnă a fi un părinte și partener conștient în primul rând. Având ca bază de pornire în viața de părinte, relația clădită cu partenerul, a fi pregătit înseamnă să pășești în necunoscut, de mână cu cineva, cu încrederea că toate se rezolvă la timpul lor.

Părinților care pornesc în această experiență singuri, din motive variate,  le va fi mai greu. Dar și aici, o relație de încredere cu o rudă apropiată, cu prieteni la care poate apela, sau cu orice persoană pe care simte că se poate baza, este o dovadă de maturitate și este indispensabilă pentru binele ei și al bebelușului. A fi un părinte pregătit înseamnă să fii un părinte informat, responsabil și dispus să fie atent la nevoile partenerului de viață și la a pune mai presus de nevoile sale, uneori, nevoile celuilalt. Pentru că viața de părinte înseamnă, de multe ori, acest lucru. Și asta, fără a fi dus la sacrificiu permanent, este un lucru sănătos pentru copil. Un părinte pregătit este un părinte conștient de nevoile lui, ale partenerului, copilului, și un părinte dispus să învețe continuu. Un părinte pregătit este un părinte dispus să învețe ce înseamnă iubirea necondiționată, sau mai ales, să-și aducă aminte de ea, renunțând la măști și ziduri, pentru că va avea nenumărate ocazii în care copilul i-o va preda!