Postul – Poartă către inima spirituală

Cu Daniela Turlea despre sens și suflet, autoreflecție și creștere spirituală

Într-o lume adesea agitată și grăbită, oamenii calzi aduc un echilibru esențial. Ei reamintesc celor din jur că relațiile autentice și valorile fundamentale contează cu adevărat. Oamenii calzi nu doar ascultă, ci înțeleg. Ei se conectează la stările, gândurile și sentimentele celorlalți cu o empatie profundă.

Pentru mine, Daniela este măiestria în cuvinte. O combinație de spirit, artă şi tradiție care contribuie la construirea unei comunități mai unite și mai bogate în umanitate. Diversitatea ei creativă te atinge emoțional și spiritual.

Daniela, putem spune că postul ne ajută să ne dezvoltăm autocontrolul și disciplina?

Da, fiindcă a posti înseamnă face “curățenie” în toate sferele vieții. În primul rând trebuie să facem în așa fel încât liniștea să ne coboare în suflet. Trebuie să renunțăm la a mai ne enerva și agita. Să renunțăm la sentimente de ură, oricât de mult ne-ar răni sau neîndreptați cineva. Să încercăm să vedem de ce o face, dacă nu avem și noi partea de vină, stârnind ceva în celălalt. Și iată, așa ne autocontrolăm și stopăm emoțiile negative care tind să ne întunece sufletește. Ne autocontrolăm atunci când oprim înainte să iasă pe gură o injurie, un cuvânt care poate să lezeze pe celălalt sau o bârfă. Și așa ne și autodisciplinăm. Condiționând-ne corpul să accepte hrană fără proteină animală, învingem rutina, cu care el este obișnuit. Deseori simțim că este o „luptă” grea, dar efortul făcut ne recompensează. Ne simțim mai ușori, fiindcă dacă corpul se detoxifică, gândurile devin mai senine, mai ușoare și  suntem mai înclinați să simțim milă, să fim mai buni. Așa, sufletul este cel mai câștigat. 

Este postul o oportunitate, de autoreflecție și creștere spirituală?

Este o oportunitate, pentru cine este deschis oportunității. Pentru cei care își doresc să pună frână puțin vieții trepidante. Pentru cei care obosiți fiind, își doresc, profitând de acele zile, săptămâni de post, să se întoarcă și către Dumnezeu. Câteodată chiar ni se face dor de Dumnezeu și atunci – aici vorbesc despre cei care cred în El – sărbătoarea care vine, este primită întâi în suflet. Gândul la Dumnezeu este deja o creștere spirituală, apoi comunitatea Bisericii, Spovedania și Împărtășirea din darul Sfintei Euharistii, înnobilează, curăță și umple de lumină. 

Cum te poate ajuta postul să meditezi și să te conectezi mai profund cu aspectele spirituale ale vieții?

Omul ca ființă, are două naturi: cea pământească, materială, bazată pe cele cinci simțuri materiale, într-o lume tridimensională și cea sufletească, divină. Majoritate dau tribut în întregime naturii materiale, ancorându-se în rutini zilnice, lăsându-se stăpâniți de mintea care preia controlul. Atunci omul are falsa iluzie că stăpânește Pământul, de fapt el nu se stăpânește nici pe el însuși. Frâiele sunt preluate de mintea care coordonează totul. 

Natura sufletească primează la oamenii care, deși știu că sunt supuși legilor pământești, ridică si ochii spre Cer, simțind că de acolo vin toate cele bune. Deci, amândouă, aceste două naturi umane au nevoie de meditație pentru a se echilibra. Meditația asupra aspectelor vieții, cu necazuri și bucurii, cu rece și cald, cu lumină și întuneric, ajută psihicul ca să accepte și să se echilibreze. Meditația la Dumnezeu unește Cerul cu Pământul și ne conectează profund cu natura noastră divină. Știm că suntem auziți, ascultați și ajutați. 

Daniela, ce ne poți spune despre rolul postului în diferite religii și tradiții spirituale?

În lume, în afară de creștini, sunt comunități mari care nu mănâncă deloc carne, fiindcă consideră animalul creația lui Dumnezeu și au aflat – nu știm cum – cu mii de ani în urmă, cât de nociv este pentru sănătate consumul cărnii. Aici vorbim de poporul indian, unele părți ale comunităților asiatice, de vegani și vegetarieni. Acesta e un mod de viață, nu post. Dar, chiar credința lor în Dumnezeu, în zeități le impune postul peste post, atunci când vor să aducă jertfă divinității, orice „formă” ar avea ea. Apoi avem țările Arabe, pentru care perioada postului este obligatorie. El se numește Ramadan sau Ramazan la turci și este perioada cea mai sfântă din an. Oricum ar fi postul la alte comunități în afară de creștini, omul simte nevoia ca pentru un timp să renunțe la latura sa animalică și să privească înlăuntrul său. Cred că avem asta în genă. 

Cum te ajută postul să îți adâncești relația cu Dumnezeu și să atingi starea de pace interioară?

Aici sunt foarte multe de spus, dar o să mă refer doar la starea lăuntrică pe care o poate atinge un  om obișnuit, care-și conștientizează existența de zi cu zi în jungla urbană, sau care trebuie să lupte pentru familie, pentru pâinea cea de toate zilele, bătându-se cu opreliști, îngrădiri și legi umane, câteodată absurde. 

Atunci când intrăm într-un mare praznic, se trezesc în noi și iasă la suprafață amintirile ancestrale ale strămoșilor. Sunt dogme și convingeri pe care le moștenim transgenerațional. Ne amintim dintr-o dată de fasolea frecată cu ceapă călită, tocana de cartofi sau de ciuperci, de cartofii copți în cuptorul sobei, mâncați cu moare de varză, la bunici sau părinți și papilele gustative vor să simtă iarăși acel gust. Repet, detoxifierea corpului, dă voie minții să coboare în inimă. Și acolo, cuminte, așteaptă Dumnezeu ca să ne îndumnezeiască. Îndumnezeire înseamnă pace interioară, dragoste și înălțare prin ea, înseamnă pâinea cea albă a sufletului, pe care poți și vrei să o împarți aducând bucurie. Acea bucurie minunată pe care o simte cel care dăruiește. 

Poate postul să îmbunătățească compasiunea și empatia față de ceilalți?

Da, asa cum am spus mai înainte. Mai mult de atât, se pune întrebarea de ce trebuie să fim milostivi? Răspunsul ni-l dă Iisus Hristos „…că aceia se voi milui” (Matei 5,7). 

Mila este un sentiment care izvorăște din înțelegerea suferințelor semenilor noștri și a tuturor ființelor neajutorate. 

Sfântul Ioan Gura de Aur zicea: „Dacă ai săvârșit multe greșeli, dar ţi-ai făcut apărător milostenia, nu te teme; nicio putere de sus nu i se împotrivește, ea cere ce i se datorează, ținând în mână zapisul datoriei. Însuși Stăpânul a grăit: „Ceea ce aţi făcut pentru unul din aceștia mici ai Mei, Mie mi-aţi făcut”.

Eu zic că perioada postului și milostenia merg mână în mână. Omul sau sufletul spre care mergem cu un dar ne binecuvântează prin bucuria sa, iar noi ne simțim mai aproape de Dumnezeu. 

Ce ne poți spune despre importanța postului în viața de  familie.

Familia este celula de bază a societății, așa se spune și așa este. Dar ea este și mica biserică. Atunci când bunicii, părinții și copiii împreună trăiesc, muncesc, mănâncă, se roagă și postesc, se creează un halou de lumină, un câmp energetic extrem de puternic. În casă cu ei este și Dumnezeu. 

Sunt femeile mai devotate postului decât bărbații?

Nu pot să fac o statistică corectă și nici nu vreau să nedreptățesc nici femeile, nici bărbații. 

Dacă intri într-o biserică, vei vedea prezența covârșitoare a femeilor. Ele, cele prin intermediul cărora vin suflete pe Pământ, ele ce din carnea și sângele lor nasc prunci, au înțeles că doar prin ajutorul dat de Dumnezeu pot să răzbată. Un Sfânt spunea: „Prin femeie vine mântuirea lumii”. De ce? Fiindcă ele sunt cele care-și învață copiii să spună „Tatăl nostru” și „Născătoarea”. Ele, cu mâinile lor pregătesc mâncarea de post pe care soțul și toți ceilalți o mănâncă, binecuvântând pe Dumnezeu împreună. 

Daniela, îţi doresc post cu folos!

Mulțumesc! Un post binecuvântat să avem cu toții! Suflet curat și luminat, gând drept și jertfa postului să ajungă în fața Lui Dumnezeu!