Paște și tradiții: Daniela Turlea, amintiri emoționante și învățăminte prețioase

„Nu fă rău că te vede Dumnezeu! Cinstește pe cei plecați la Ceruri și pune-le o floare și o lumânare pe morminte. Spală-te pe față, zi un Tatăl nostru și ia sfintele Paști”

Paștele este momentul perfect pentru a ne aminti de tradițiile care ne-au definit, pentru a le onora și a le transmite mai departe. Tradițiile de Paște sunt mai mult decât simple obiceiuri – ele reprezintă o legătură vie care leagă generațiile într-un arc temporal, străbătând trecutul, prezentul și viitorul.

În fiecare familie, acest arc al tradiției este întrețesut cu grijă și dragoste de către bunică, mamă și fiică, fiecare contribuind la păstrarea și transmiterea moștenirii spirituale de la o generație la alta.

Am mai spus-o de nenumărate ori și nu mă opresc să mă minunez de fiecare dată: nu cunosc om mai potrivit pentru a fi purtătorul de cuvânt al credinței și tradițiilor noastre strămoșești decât Daniela Turlea. Cuvintele ei nu sunt doar simple povestiri sau obiceiuri transmise mecanic. Emoția și pasiunea cu care le împărtășește fac din ele povești vii, care prind viață în fața ochilor și sufletului meu. Fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare întâmplare primește o aură de autenticitate.

Daniela, care sunt primele amintiri legate de Paște?

Primele amintiri… Mirosurile pe care le asociez lucrurilor: mirosul cerii de lumânare arzând, lumânările din Biserica copilăriei mele și pe mormintele strămoșilor, mirosul de busuioc al mâinii bunicii, mirosul pâinii și al cozonacilor scoși din cuptor, mirosul sarmalelor fierbând domol la foc mic. Apoi lumina, lumina aceea a acelor zile, mai caldă, mai dulce decât în alte zile, care intra în case, luminând și colturile cele mai întunecate, o puteai respira, bea, simți în fiecare celulă. Lumina care exploda pur și simplu când preotul și toți oamenii cântau „Hristos a înviat… ”.

Ce tradiții specifice de Paște păstrezi?

Toate câte le-am învățat în copilărie: postul, spoveditul și luarea Sfintei Împărtășaniei, care mie mi se par cele mai importante, apoi curățarea locuinței. Mi se părea că o dată cu aruncarea lucrurilor care nu mai erau de folos, ștergerea prafului, dau afară și frigul iernii. Bineînțeles, mâncărurile specifice sărbătorii, asta în ultima săptămână din post și în Joia mare, roșitul ouălor, ca în copilărie, cu buruieni legate strâns în ciorap.

Participarea la slujba Învierii și la sfârșit, spre dimineață, pâinea și vinul ca o împlinire sublimă și supremă. Apoi ciocnirea ouălor roșii cu cei dragi, atunci când îți simți sufletul alături de ceilalți, mult mai profund decât în alte dăți.

Cum consideri că s-a schimbat modul în care aceste tradiții sunt transmise de la o generație la alta?

Schimbările s-au petrecut gradual odată cu pierderea semnificației sărbătorii și cred că vina o poartă cei care trebuiau să o transmită nealterată. Dacă te îmbuibi de mâncare și băutură, dacă în timpul postului nu te-ai aplecat cu dragoste și grijă spre cei flămânzi și însetați și plini de necazuri spre orice suflet care cerea ajutor, ce gust mai au cele bune de masă?

Acea îmbinare, împletire care era firească pe vremuri, ale celor sfinte cu lucrurile materiale, nu mai există în societatea actuală, ci doar în particular.

Există vreo rețetă specială de Paște pe care ai învățat-o de la mama ta?

Rețeta cea mai specială de la bunica și de la mama: „Nu fă rău că te vede Dumnezeu! Cinstește pe cei plecați la Ceruri și pune-le o floare și o lumânare pe morminte. Spală-te pe față, zi un Tatăl nostru și ia sfintele Paști”.

Care este cea mai importantă lecție spirituală legată de Paște pe care mama ta ți-a transmis-o?

Să fiu bună, să fiu bucurie și lumină. Să îl văd pe Dumnezeu în tot și în toate.

Cum te pregătești să transmiți aceste tradiții fiicei tale?

Nu cred că este nevoie de nicio pregătire. Copiii nostrii văd exemplul în noi, în ceea ce facem, în ceea ce suntem. Tot ceea ce facem, trebuie făcut cu dragoste și cu multă placere, cu bucurie. Bucuria și lumina se transmit genetic.

Ce înseamnă pentru tine să păstrezi și să transmiți tradițiile de Paște în contextul societății actuale?

Sunt și eu o picătură într-o mare, o lumânare arzând între altele. Îmi împletesc culoarea și lumina cu celelalte. Știu că am rostul și locul meu, dar comunitatea face totul. Atâta timp cât toți împreună, păstrăm, cultivăm, predăm mai departe, sufletul nostru este nemuritor. Zestrea neamului nu va fi păstrată în lăzi de aur, ci în inimii, care sunt mai puternice decât orice. Și atunci vom fi nemuritori.

Hristos a biruit moartea, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le. Noi, ne biruim moartea, nu doar de Paști, ci în fiecare zi, fiind mai buni și transmițând mai departe valorile care ne înnobilează și care ne fac umani și buni români.

Foto: arhiva personală Daniela Turlea