Mironela Ionela Sofica, șoferița care inspiră generații

Povestea unei tinere care își trăiește visul

Să fii șofer de TIR este dificil. Și pentru un bărbat. Ca femeie, nu doar că sfidezi stereotipurile, dar dovedești că prin pasiune și perseverență pot excela oriunde îți propui.

Mironela Ionela Sofica are 25 de ani. Provine din județul Hunedoara. Ambițioasă, puternică și plină de viață, Mironela își construiește cu pasiune cariera la volan. A început să conducă încă de la 18 ani, visând din copilărie să ajungă la volanul unui camion. La 19 ani, a obținut categoria BE, iar la 20 de ani și-a îndeplinit o altă dorință, obținând permisul A2 pentru motociclete, o adevărată pasiune a sa. La 21 de ani, a adăugat categoriile C și C+E la palmaresul său. Urmează permisul pentru categoria D, continuând astfel să-și transforme visul în realitate.

Ce meserie ai avut înainte și cum a început totul?

Înainte de a deveni șoferiță de camion, am lucrat casieră într-un supermarket. Fiind foarte atrasă de domeniul auto și de condus, am început apoi să lucrez ca șoferiță pe o mașină de 3,5 t la o firmă de piese auto, distribuind piese către service-uri și magazine – un domeniu care mi-a plăcut mereu.

Cum e viața pe TIR?

Pentru mine, viața de șoferiță este una frumoasă, pe care o trăiesc cu multă pasiune și dedicare. Îmi place să știu că sunt admirată peste tot unde ajung pentru faptul că lucrez independent și conduc un mastodont de 17 metri lungime.

Ce te-a inspirat să devii șoferiță de TIR într-o industrie dominată în mare parte de bărbați?

Da, e adevărat că această meserie este considerată una pentru bărbați, dar și o femeie o poate practica dacă îi place. Eu am ales această profesie frumoasă, fiind fascinată încă din copilărie de camioanele care treceau pe drum. Îmi spuneam că, atunci când voi crește, asta îmi voi dori să fac – iar acum, trăiesc exact visul din copilărie.

Cum a fost prima ta experiență la volanul unui TIR? Ce ai simțit?

Prima mea experiență la volanul unui tir a fost pur și simplu wow, greu de descris! Am avut multe emoții, mai ales că nu mai condusesem niciodată un camion în afara celui de la școala de șoferi. Dar, de îndată ce m-am așezat la volan, a devenit evident cât de mult îmi place. M-am simțit ca și cum aș fi condus de-o viață! 

Care sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți în această profesie?

În această meserie apar mereu provocări; la început, ca începător, totul pare mai dificil, dar cu timpul, pe măsură ce câștigi experiență, lucrurile devin mai ușoare. Am întâmpinat și eu provocări, cum ar fi parcatul la rampă, drumuri închise sau dormitul în parcări – care nu este lipsit de riscuri. Dar există o vorbă printre șoferi: ești un adevărat profesionist când ajungi cu bine acasă. 

Cum te descurci cu echilibrul dintre viața personală și cea profesională, având în vedere că petreci mult timp pe drumuri?

Pentru ca totul să funcționeze bine, trebuie să existe mereu un echilibru între viața personală și cea profesională. Am ales curse tur-retur, astfel că stau plecată 4-5 zile, iar apoi petrec 2-3 zile acasă cu familia și prietenii. Când sunt pe drum, mă bucur de fiecare moment petrecut doar eu și camionul, îmbinând astfel utilul cu plăcutul. 

Ai întâlnit prejudecăți sau stereotipuri pe parcursul carierei tale? Cum le-ai depășit?

Cred că fiecare dintre noi întâmpinăm provocări la un moment dat; important este cum reușim să le depășim. Pentru mine, cel mai greu moment a fost atunci când a trebuit să plec la drum singură, mai ales că am început această meserie împreună cu fostul meu prieten. Mă întrebam cum mă voi descurca de una singură și ce voi face dacă apar probleme. Totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu și fiind o persoană ambițioasă, am ajuns să mă descurc foarte bine, chiar mai bine singură decât cu cineva alături. Ca sfat pentru fetele care trec printr-o situație asemănătoare, le spun să aibă curajul și încrederea de a pleca singure, deoarece forța lor se află în ele însele, nu într-o altă persoană.

Cel mai lung drum câți km a avut?

Cel mai lung drum parcurs de mine în această meserie a fost până la Hamburg, aproximativ 1700 km dus. A fost o provocare reală, dar și o experiență extrem de frumoasă.

Cum gestionezi situațiile neprevăzute cum ar fi vremea rea sau problemele tehnice?

Meseria de șofer implică multe riscuri, mai ales când ești mereu pe drumuri și trebuie să fii extrem de atent. Pe timp de noapte, de exemplu, dacă plouă puternic, e important să eviți folosirea retarderului și mișcările bruște, deoarece un camion încărcat cu 20-24 de tone poate derapa ușor. Pe timp de iarnă, când zăpada acoperă drumul, este la fel de necesar să circuli cu precauție, deoarece, în caz de derapaj, controlul camionului devine dificil.

De un an de când sunt șoferiță de camion, am întâmpinat foarte puține probleme tehnice. Totuși, în caz de pană, ca femeie, nu este ușor să o rezolv pe cont propriu, așa că sun la firmă pentru asistență și primesc ajutorul necesar.

Ai avut vreodată momente în care te-ai gândit să renunți? Ce te-a făcut să continui?

Recunosc că am avut și momente în care m-am gândit să renunț. Am întâmpinat situații care m-au depășit puțin, dar nu am cedat niciodată. Am realizat că viața este o luptă ce trebuie depășită, așa că am continuat să merg mai departe. Acum pot spune cu mândrie că am devenit cea mai bună variantă a mea. 

Cum îți petreci timpul liber între curse?

Îmi petrec timpul liber între curse alături de familie și prieteni, sau mă dedic activităților care îmi plac, cum ar fi să prepar ceaiuri. De asemenea, sunt o persoană activă, îmi place să ies cu bicicleta, să alerg sau să merg la munte.

Ce sfaturi ai pentru femeile care își doresc să urmeze o carieră similară?

Un sfat pentru femeile care doresc să devină șoferițe de camion este să aibă curajul de a merge singure. Nu trebuie să li se pară greu, deoarece doar fiind singure pot învăța cu adevărat meseria. Se vor confrunta cu diverse situații și, dacă sunt doar ele, vor ști cum să reacționeze. La rampă, tot singure pot învăța cel mai bine. Vorbesc din propria experiență, așa că, fetelor dragi, aveți încredere! Dacă eu am reușit, cu siguranță și voi puteți! 

Cum ai fost susținută de familia și prietenii tăi în alegerea acestei cariere?

Când le-am spus părinților mei că vreau să plec la volanul unui camion, nu pot afirma că m-au susținut, nici din punct de vedere financiar, nici moral. Am avut două locuri de muncă pentru a-mi plăti școala de șoferi și a-mi îndeplini visul. Totuși, prietenele mele au fost cele care m-au încurajat constant și m-au susținut în alegerea mea de a deveni șoferiță și de a porni pe acest drum frumos.

Ce ai învățat despre tine pe parcursul carierei tale ca șoferiță de tir?

Am învățat un lucru esențial: uneori, este mai bine să te retragi din agitația lumii și să fii doar tu și camionul tău. Am realizat cât de important este să mă apreciez și să mă pun pe primul loc, deoarece, dacă eu nu o fac, nimeni altcineva nu o va face. Atunci când simți că nu poți, să știi că am descoperit că poți realiza mult mai mult decât credeai. Sunt mândră de tot ceea ce fac și de cine sunt în prezent.