Unde e dușmanul tău?
Mulți din dușmanii noștri pot fi doar proiecții ale celor pe care îi simțim interior.
Oare cum e mediul în care îți duci viața. E el amenințător, plin de ”șerpi”, ”păianjeni” sau ”gândaci de bucătărie”? E el întunecat și periculos? Oare acolo se ascund cei mai puternici dușmani ai tăi, în jungla cotidiană a zilei de azi și a viitorului de mâine? Nu ei îți provoacă durere? Da, vei răsupunde…
Oare dușmanii mai mari nu se ascund în jurul tău? Oare relațiile tale nu ascund oameni fățarnici și de neîncredere? Poate printre ei se ascund de fapt cei mai puternici dușmani ai tăi, complotând… Cât de dureros va fi atacul lor? Da, vei răspunde, aici sunt de fapt cei mai puternici dușmani ai mei, cu săbiile cele mai ascuțite.
Și totuși dacă prietenul tău de încredere sau chiar familia ta te înșelă, îți vor răul?
Cum este să ”primești un cuțit în spate” de la cei mai apropiați de inima ta, cei mai de încredere. ”Și tu Brutus!?” a zis marele Cezar. Trebuie că aici sunt cei mai puternici dușmani ai tăi, dorm la sânul inimii tale. Da, da, da, aceștia sunt cei mai de temut dușmani! Nu există durere mai mare decât cea pricinuită de ei, vei răspunde.
– Dar tu?
– Eu? Ce e cu mine!?
– Tu ești cel mai mare dușman al tău?
– Eu, nicidecum!
Ia gândește-te bine, simte trecutul tău și vezi cine a sădit, cine a ținut, cine a provocat cea mai mare durere în inima ta? Oare nu tu ești căpetenia de temut a tuturor dușmanilor tăi? Nu în tine zace furia, critica și judecata pentru ”păcatele” tale? Nu al tău gând te biciuie primul, nu al tău ochi se ascunde în rușine, nu a ta minte NU te acceptă? Nu de cele mai multe ori ești doar tu cu tine în răfuială și conflict? Ba da, spui gândit, cu capul plecat, poate cu ochii în lacrimi.
Atunci când noi reușim să NU mai fim proprii noștri dușmani pot dispărea ca prin minune mulți din șerpii care se ascund la sânul nostru, prin casă sau la muncă, prin iarba de afară. Mulți din dușmanii noștri pot fi doar proiecții ale celor pe care îi simțim interior. Și de fapt maturizarea, acceptarea, iertarea și recunoștința tind să înlocuiască ”dușmanii” din noi, păstrându-ne energia vitală nerisipită în conflict, unul nu foarte rar, chiar închipuit.
Partajează acest conținut:




Publică comentariul