Paradoxul alegerii (I)

De ce avem atât de multe oportunități, dar ne simțim încă neîmpliniți?

Una din cititoarele paginii mi-a pus următoarea întrebare:  „Cum se face că trăim într-o lume cu foarte multe oportunități, mai multe poate ca niciodată și totuși nu suntem mulțumiți, satisfacția noastră cu viața lasă de dorit și chiar suntem conform cifrelor cei mai anxioși și depresivi din toate timpurile înregistrate”.

În cele ce urmează am să teoretizez una dintre posibilele explicații

Imaginea mentală imediată care mi-a venit ca răspuns a fost „o găină pe un munte de boabe de porumb, răscolind din gheare nesatisfăcută, neștiind pe care să-l ciugulească. Când prindea în cioc vreun bob,  îi dădea drumul și răscolea în continuare, cotcodăcind-și insatisfacția”.

Imaginea mea nu e departe de o teorie validată științific și articolul acesta își propune să dezbată: „când opțiunea de a alege se transformă din vis, în oportunitate și mai apoi în corvoadă”.

Va fi un articol împărțit pe episoade în care veți face cunoștință cu experimentele științifice și prin ele cu paradoxul alegerii.

Este evident că a avea opțiuni este calea spre alegere, iar posibilitatea de a alege atrage și produce satisfacție. Suntem atrași de opțiuni. Opțiunea ne creează libertatea de a alege. Atunci când avem ceva de mâncare e mai bine ca atunci când nu avem deloc. Apoi, a avea de ales între două feluri de mâncare cel mai probabil crește gradul de satisfacție pentru că ai opțiunea de a alege. 

Continui cu o poveste anecdotică. O persoană și-a făcut pe un drum foarte populat un restaurant, dotat cu tot ce e nevoie, inclusiv o parcare generoasă. Din păcate, în ciuda aspectului, a personalului primitor și a mâncării bune restaurantul se îndrepta spre faliment încet dar sigur pentru că nu avea clienți suficienți. 

Atunci proprietarul a făcut exact „ce ar face toată lumea”. A luat un împrumut de la bancă și vis-a-vis a mai făcut un restaurant. Imediat după ce al doilea restaurant a fost gata, ambele restaurante s-au umplut de clienți și fericitul patron a „dat lovitura”.

Nu apare un disconfort atunci când nu ai o opțiune, dar nici nu știi că aceasta există. Atunci când știi că există dar tu nu o ai, devine preocupare. Când ai doar o opțiune e constrângere. Abia când ai două opțiuni simți că poți alege și ai un control, ceea ce duce la satisfacție și stare de bine.