CLIO. Ludovica REBREANU

Ludovica REBREANU – un destin tragic (n. 1865, Beclean – d. 1945, Aiud)

Mama scriitorului Liviu Rebreanu a avut parte de o viață marcată de numeroase tragedii. Împreună cu soțul său, Vasile Rebreanu, învățător, a avut nu mai puțin de 14 copii. Cinci dintre ei au murit la vârste fragede, două fete și trei băieți. Marele Război i-a răpit trei băieți. În 1917, Emil este condamnat la moarte și spânzurat la Ghineș – Palanca de austro- ungari pentru trădare. Este personajul principal din „Pădurea Spânzuraților”, scris de fratele său, Liviu.

Alt fiu, Virgil, rănit pe front, moare într-un spital din Budapesta. Sever-Ioan, dotat cu o voce remarcabilă, moare de pneumonie în același an. Toți trei morți, în doar trei săptămâni.

Ce lovitură pentru mamă!

După Diktatul de la Viena se mută, împreună cu Iulius, la Aiud în casa fiicei sale, Livia Hulea. Aici află despre moartea, la 1 septembrie 1944, a lui Liviu, mare de scriitor. După atâtea lovituri ale sorții va trăi retrasă în orașul de pe Mureș.

Își făcuse un obicei, ca din primăvară până în toamnă, în fiecare zi, să se plimbe agale, sprijinită în baston, pe strada liceului „Titu Maiorescu”, înființat de ginerele său, Ovidiu Hulea.

Moartea lui Liviu, al nouălea copil pierdut, i-a șubrezit sănătatea măcinată de atâtea drame. S-a stins ca o candelă în noaptea de 14/15 mai 1945, fiind înmormântată aici, în cimitirul orașului. (Oameni ai Aiudului, 2019)

Foto: Facebook, Biblioteca „Liviu Rebreanu” Aiud