Anorexia la 17 ani: Curajul unei mame și puterea unei fiice

O lecție de viață, de la suferință la speranță

În multe cazuri, poveștile voastre devin sursa de inspirație pentru articole care nu doar informează, ci și sprijină comunitatea. Articolele inspirate de poveștile voastre educă și motivează. Prin publicarea lor contribuim la găsirea unor soluții și oferim un spațiu de înțelegere și empatie. Împreună, putem aduce schimbări pozitive și putem crea o comunitate mai informată și mai unită.

Povestea de astăzi este un exemplu de curaj și reziliență, o lecție despre importanța sprijinului familial și a iubirii necondiționate. Este vorba despre o mamă și fiica ei de 17 ani, diagnosticată cu anorexie.

„ (…)Totul a început anul trecut în luna mai, când fiica mea de 17 ani, a ajuns să cântărească 27 de kg. În acel moment viața mi-a fugit de sub picioare. În ultima perioadă se simțea tot mai rău nu mai avea putere să deschidă ușa clasei sau să tasteze clapele la pian. Într-un final am ajuns cu ea la Urgențe și de acolo am fost trimise la Cluj unde am stat internate două luni. Fiica mea era alimentată artificial zi de zi, urmând un șir întreg de diagnostice. Scăderea bruscă în greutate i-a afectat inimioara. A trebuit să las tot jos, să îmi iau putere de undeva și să mă rog zilnic să pună câteva grame. Am început de la zero, lapte praf, iaurturi. Avea și stomacul praf.

Din păcate, multe tinere se uită în oglindă și nu sunt mulțumite de ceea ce văd, fără să înțeleagă cât de dificil poate fi să ajungi la o greutate sănătoasă. Noi, după aproape un an abia am ajuns la 40 de kg. Pentru mine ca mamă, a fost lupta vieții mele. Fiica mea este conștientă cât de mult a greșit, dar acum tot ce contează este să ne revenim și ne dorim să nu mai treacă cineva prin așa ceva”.

Din păcate, povestea lor nu este unică. Multe tinere se confruntă cu anorexia, o tulburare alimentară care le afectează profund viața și sănătatea. Presiunile sociale și standardele de frumusețe nerealiste contribuie la creșterea numărului de cazuri, iar conștientizarea și sprijinul sunt esențiale pentru a face față acestei probleme.

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată printr-o greutate corporală extrem de scăzută și o teamă intensă de îngrășare, însoțite de o percepție distorsionată a greutății corporale. Probleme de familie, o legătură defectuoasă cu părinții, stres și presiune, nevoia obsesivă de a atinge standardele impuse de societate, astfel de boli se instalează deseori în tăcere, fără ca oamenii din jur să-și dea seama sau să le înțeleagă. Femeile sunt cele mai afectate, fiind a treia cea mai comună boală cronică în rândul tinerelor.

Persoanele cu anorexie pun un accent exagerat pe controlul greutății, formei și dimensiunilor corpului lor, recurgând la măsuri extreme care le pot afecta semnificativ viața. Pacienții cu această afecțiune refuză să își mențină greutatea la un nivel minim normal pentru vârsta și înălțimea lor, având senzația că sunt „grase” sau supraponderale, chiar și atunci când au pierdut semnificativ în greutate.

Anorexia este clasificată drept o tulburare psihosomatică, o afecțiune medicală a cărei apariție și evoluție sunt influențate de factori psihologici sau emoționali. Termenul „psihosomatic” se referă la simptome fizice reale care își au sursa sau sunt influențate de minte și emoții.

Primul semn al anorexiei nervoase este înfometarea. Aceasta tulburare implică și probleme emoționale și comportamentale, inclusiv o percepție distorsionată asupra propriei greutăți corporale și o teamă intensă de a se îngrășa sau de a crește procentul de grăsime corporală.

Simptomele anorexiei sunt adesea dificil de observat, deoarece greutatea redusă poate varia de la o persoană la alta. Persoanele cu anorexie tind, totuși, să își ascundă obiceiurile alimentare.

Posibile simptome ale anorexiei:

• pierdere excesivă în greutate;
• talie subțire;
• oboseală;
• insomnii;
• senzație de amețeală sau de leșin;
• decolorarea albăstruie a degetelor;
• fire subțiri de păr, care se rup ușor și cad;
• piele uscată și gălbuie;
• absența menstruației la femei;
• hemoleucogramă scăzută;
• probleme de constipație și dureri abdominale;
• tensiune arterială scăzută și ritm cardiac neregulat;
• deshidratare;
• senzație accentuată de frig.

Obiceiuri care atrag atenția asupra tulburării de care suferă:

• își restricționează aportul caloric zilnic, eventual își monitorizează cu strictețe numărul de calorii ingerate pe parcursul unei zile;
• efectuează exerciții fizice într-un mod obsesiv și excesiv;
• își poate autoinduce vărsături pentru a elimina alimentele consumate.

Din punct de vedere emoțional și comportamental, o persoană anorexică poate prezenta următoarele simptome:

• preocupare excesivă asupra mâncării;
• refuz de a mânca, negarea senzației de foame sau găsirea de scuze pentru a evita alimentarea;
• consum de alimente cât mai sărace în calorii și cu un conținut cât mai scăzut de grăsimi;
• tendință de a nu spune adevărul despre cantitatea de mâncare consumată pe parcursul unei zile întregi;
• evitarea, pe cât posibil, a mâncatului în public;
• obsesie pentru cântărirea zilnică;
• purtarea de haine largi, pentru a nu atrage atenția;
• verificarea obsesivă a corpului în oglindă și exagerarea defectelor;
• intenție de retragere socială;
• stări de irascibilitate crescute;
• libidou scăzut.

Anorexia nervoasă poate genera complicații severe, care pot necesita perioade lungi de internare:

• slăbirea rezistenței oaselor;
• deficiențe majore ale nivelului de minerale și electroliți din organism;
• afecțiuni cardiovasculare;
• risc crescut de infecții;
• deshidratare;
• malnutriție;
• convulsii;
• afecțiuni de natură endocrină;
• căderea părului, a dinților;
• netratată, anorexia poate duce chiar la deces.

Sfatul specialistului, Popescu Ioan-Valentin, Psiholog și psihoterapeut, Vicepreședinte PSIHO KIT:

„Implicarea activă a părintelui constituie un factor fundamental în procesul de recuperare a copilului. Un climat suportiv în cadrul familiei, în care copilul experimentează susținere, deschidere și înțelegere, potențează progresul. Parcurgerea unui program psihoterapeutic ajută la înțelegerea situației, stabilirea unor obiective realiste și mobilizarea resurselor necesare recuperării. Remiterea comportamentelor dezadaptative și înlocuirea acestora cu altele benefice necesită descoperirea și prelucrarea cauzelor care au contribuit la dezechilibrul psihic. Evenimentele dificile, în funcție de modul în care sunt percepute, pot contribui la experimentarea unor emoții negative și astfel la apariția unor comportamente distructive. În acest context, descoperirea unei alternative de interpretare a situației care a cauzat problema aduce modificări în spectrul emoțional și comportamental. Pentru a ajunge la această reinterpretare a evenimentului declanșator, în funcție de severitatea simptomatologiei, este necesară parcurgerea unui program psihoterapeutic, în care beneficiarul, îndrumat de psihoterapeut, își schimbă focusul de pe problemă către resursele personale, descoperind noi metode de a face față situației și, astfel, fiind liber să aleagă între modalitățile de raportare la ceea ce a trăit. Apelarea la sprijin specializat este un demers prin care părintele se asigură că propriul copil primește sprijinul de care are nevoie. În urma procesului de vindecare, persoanele dezvoltă abilități noi, mult mai benefice în ceea ce privește gestionarea situațiilor stresante, își cunosc resursele și au o libertate mult mai mare în ceea ce privește modul de a percepe situațiile potențial traumatice”.

De știut că Statul Român oferă până la 10 ședințe gratuite de psihoterapie pentru copii și adolescenți. Cu o simplă recomandare de la medicul de familie, copilul sau adolescentul poate beneficia în mod gratuit de evaluare, consiliere psihologică și psihoterapie. Procedura este una foarte simplă, există un formular care trebuie completat de către medicul de familie și prezentat la cabinetul de psihologie. Astfel copilul poate beneficia de suport psihologic, deosebit de benefic pentru dezvoltarea lui optimă.

Anorexia este mai mult decât o tulburare alimentară; este o afecțiune complexă cu rădăcini adânci în aspectele emoționale și psihologice ale vieții. Abordarea acestei tulburări necesită o înțelegere profundă a factorilor care o declanșează și o susțin, precum și un tratament integrat care să abordeze toate dimensiunile acestei afecțiuni. Prin terapie, suport și înțelegere, persoanele afectate de anorexie pot găsi calea spre vindecare și reconectare cu sinele lor autentic.

Într-o lume în care multe tinere se luptă cu imaginea corporală și cu presiunile sociale, povestea cititoarelor noastre subliniază cât de important este să ne acceptăm și să ne iubim pe noi înșine așa cum suntem. Mesajul lor este unul puternic și necesar: să fim conștiente de impactul negativ pe care idealurile nerealiste de frumusețe îl pot avea asupra sănătății noastre.

Sursa: medlife.ro