Cum ajungem să încercăm în cerc

Oare când zidurile construite pentru a ne apăra devin închisoare?

Cam fiecare dintre noi ajunge să încerce în cerc. Adică ajunge să repete istovitor aceleași încercări așteptându-se la rezultate diferite.

 Îmi vine în minte o mașinuță de jucărie automată ce e prinsă într-un colț și încearcă sacadat stânga sau dreapta lovindu-se de pereți până rămâne fără baterii. Totuși cele mai multe astfel de jucării dau și în față și în spate sau unele chiar pot să se dea peste cap pentru a se elibera de „încercarea în cerc”. Mulți dintre oameni par nu a fi „programați” atât de bine ca o mașinuță…

Mulți ajung la consiliere după ce au încercat în cerc până la epuizare spirituală, emoțională sau fizică. Unii chiar ajung la boală.

Sunt aproape fără speranță că viața lor poate fi altfel. E ca și cum se simt prinși într-o încăpere ce o simt doar cu ziduri. Ziduri pe care ei au încercat uneori chiar cu disperare să le dărâme. De cele mai multe ori e întuneric în acea încăpere, imprevizibil, singurătate, anxietate, tristețe, disperare, rușine și lacrimi, multe lacrimi. 

Oamenii deseori iau un baros și pornesc a încerca să dărâme acele ziduri care îi încercuiesc, îi țin captivi.

Chiar unii reușesc. Dar nu știu cum se face că noi ziduri, parcă la fel se ivesc iar și ei au nevoie de un baros mai mare. Devine dărâmatul de ziduri o muncă sisifică, istovitoare și fără sens. 

O parte din ei renunță la un moment dat și tind să își dorească, să se roage ca cineva să vină să-i salveze. Ei pot aștepta astfel toată viața sau unii chiar sunt salvați de dincolo de ziduri, aduși la lumină, dar au trăit atât de mult în siguranța zidurilor încât doar acolo se mai simt în control și siguranță și se întorc înapoi.

Uneltele psihologice folosite în relația de consiliere de regulă aduc lumină asupra zidurilor reci și apăsătoare. Ele schimbă perspectiva persoanei, pun ferestre și uși prin care putem vedea și vizita dincolo de ziduri. 

Lumina intră pe ferestre și aduce culoare, claritate, speranță și sens în viața celui încercat. Persoana prinde încredere  și deschide ușile noi apărute, descoperind afară noi oportunități. 

Curajul, claritatea, încrederea redescoperite dizolvă automatisme anxioase ce ne instigă să construim zidurile în căutarea unei false siguranțe. Viața noastră redevine alimentată de curiozitate, acceptare a ceea ce nu poate fi schimbat, curaj și mai ales sens.