Paradoxul alegerii. Cum cumpăr cumpătat

Frecvent denumit „Legea lui Miller”, experimentul „Numărul Magic 7” indică faptul că numărul de obiecte pe care un om mediu îl poate păstra în memoria de lucru este 7 ± 2. 

Studiul demonstrează cum capacitatea de memorie umană include în mod obișnuit șiruri de cuvinte sau concepte variind de la 5-9. Aceste informații privind limitele capacității de prelucrare a informațiilor au devenit una dintre cele mai importante lucrări din psihologie.

De aceea numerele de telefon conțin de regulă maxim 9 cifre (excluzând prefixul de țară) și dacă ar fi să excludem și prefixul provider-ului de telefonie, am rămâne cu 6 cifre. CNP- ul are de asemenea 6 cifre dacă excludem codificarea sexului și a zilei de naștere.

Această capacitate finită, chiar fixă, a memoriei de lucru face ca atunci când e nevoie să alegem din mai mult de 9 variante să ne fie foarte dificil să o facem. Când are mai multe variante, mintea încearcă să găsească asemănări și să combine o parte din obiecte în familii de obiecte pentru a reuși să lucreze cu ele. Astfel, dacă are mai mult de 7 ± 2 variante, mintea necesită o implicare suplimentară și cum știm toți, asta generează stres deoarece creierului îi plac scurtăturile.

Cum am precizat în articolul precedent, setarea noastră de a alege perfect duce la a avea succes și câștig, dar se pierde timp și satisfacția cu alegerea făcută. De cealaltă parte, a alege rapid și de regulă cam ce e mai popular duce la o satisfacție mai mare, dar se pierde fiabilitatea alegerii.

Astfel ideea ce reiese de aici ar fi că ”oricum ai alege, cel mai important lucru este să fi satisfăcut cu ceea ce ai ales.” E mai greu să faci asta când în era internetului și a abundenței se ivesc imediat noi alegeri. Sau, după ce am ales, ne gândim la primul disconfort dacă nu era mai bine să alegem altceva.

Totuși, ca să finalizez răspunsul la întrebare, cred că insatisfacția cu abundența provine și din alte surse.

 Cea mai importantă este că tocmai psihologia prin cercetările sale a găsit răspunsuri care sunt folosite în alte scopuri.

Marketing-ul acum abundă în a găsi soluții ideale pentru a vinde. În această căutare omul nu se sfiește de legi morale care în mod normal nu ar permite ca multe din produse să fie special create pentru a crea dependență.

 Aici ar fi poate, grosul insatisfacției cu abundența. Credința vândută prin ecrane că un obiect aduce fericire și rezolvă dureri emoționale, sau că îți crește statutul crează dependență pentru că pătrunde fără să realizăm în neurobiologia noastră.

 Iar dependența, capcana acestor obiecte cu design- uri persuasive, ne transformă în consumatori aducători de profit care nu se mai satură de ceea ce NU au nevoie, dar simt că trebuie să aibă.

Găsiți sens și scop în a citi o carte, a participa la o discuție cu prietenii, a fi activi în aer liber, a fi curioși, a crește, a ajuta și e o șansă mare să vă placă și hainele ”vechi” din șifonier.