Ce ai însămânțat astăzi în tine și în cei de lângă tine?

Ce plantăm, asta vom culege, înmulțit. Chiar dacă uneori așteptăm până la cules, sigur vom culege la un moment dat. 

În deschidere te întreb: Ce ai însămânțat astăzi în tine și în cei de lângă tine? Ce ai cules? Nu îți place ce ai cules? Atunci poate te ajută articolul de mai jos. 

E fantastic ce lege simplă ne guvernează natura. Noi punem în pământ o sămânță și ea crește. Ce am pus în pământ crește și culegem înmulțit. Punem castraveți, culegem castraveți. Punem roșii, culegem roșii.

 Niciodată nu ne așteptăm să punem roșii și să culegem castraveți. Ar fi nebunesc! Cu timpul am învățat să avem grijă de sămânță și mai apoi de tinerele plante. Să le găsim pământul fertil, să le udăm după nevoie și să le ferim de amenințări.

Oare relația noastră cu noi înșine și cu ceilalți nu respectă aceeași lege? 

Să începem cu noi înșine. Ce plantăm zilnic în noi? Plantăm bucurie, liniște, compasiune sau sămânță de anxietate, stres, ură?  Ce punem în noi? Nutrienți, mâncare organică, cât mai puțin procesată sau zahăr, grăsimi și alimente superprocesate. 

Cu ce informații ne hrănim creierul? Cu o carte bună, una spirituală, cu o informație utilă sau cu o bârfă, cu o invidie și mult telefon, televizor și calculator. La ce folosim corpul? Testăm cu el mai multe moduri de a sta în șezut până ni se oprește circulația sau îi antrenăm zilnic musculatura? 

Ce plantăm, asta vom culege, înmulțit. Chiar dacă uneori așteptăm până la cules, sigur vom culege la un moment dat. 

Trăim vremuri cu un acces la informație fenomenal și totuși pare că urmează prima generație de oameni care după multe sute de ani, va trăi mai puțin decât predecesoarele și va avea o inteligență inferioară. 

Tehnologia ne distrează, ne face comozi și ne înstrăinează unii de alții. Plantăm zilnic rețele sociale, fast food și zahăr lichid și culegem deficit de atenție, probleme cu greutatea și diabet. Nu se poate ca un pește să aibă mai multă atenție ca tinerii noștri copii cum pare că arată unele studii. 

Cred că tehnologia e aici să ne ajute, nu să devenim măgarul din poveste ce are în față un morcov agățat de un băț și aleargă disperat după el, tropăind într-o grădină plină de morcovi.

De aceea continui să vă povestesc despre drama tragică a legii însămânțării. Dacă eu, copil fertil fiind, am primit sămânță de neglijare, furie, stres, telefon, pizza și un scaun de gaming, ce oare va crește în mine? 

Dacă eu, copil fertil fiind, am primit sămânță de atenție, compasiune, libertate de decizie, reguli explicate, o carte sau informare bine ghidată, legume și mișcare prin joc, ce oare va crește în mine? 

De acord că nu toți copiii sunt pământul fertil cum am visat. Noi ne întrebăm însă la ce cred ei că ar fi roditori sau îndesăm cu pumnul strâns semințele care au rodit în noi sau care ne-am fi dorit să fi dat rod la noi.

Iar semințele nu dau roade și copilul începe să refuze treptat orice fel de sămânță și mai rău, se crede neroditor. Să  discutăm cu răbdare cu copiii noștri de mici și să explicăm ce va crește din fiecare sămânță și poate ei vor alege ce li se potrivește și vor da rod de poveste. 

Nu reușim să fim părinții de care au copiii nevoie atunci când, fără să știm, suntem de fapt și noi niște copii, confuzi, speriați și dornici să se ascundă de responsabilități pe care nu avem încredere că le putem controla și… vom fi certați sau chiar pedepsiți pentru fiecare sămânță ce nu a prins rod în noi.  

Poate că părinții noștri nu au trăit aceste vremuri prospere, cu pace deocamdată și acces la informație. Poate că ei chiar nu au avut șansa să aibă niște părinți așa cum putem fi noi pentru copiii noștri.

Mă uit la mine și știu că ceea ce cer e confuz și pentru mine. Mi-e greu să practic, mult mai ușor să scriu sau să citesc. Totuși dacă nu încep acum să fiu atent la legea însămânțării când am toate condițiile, atunci când?

 Dacă tot știm toate ce pot fi știute cât să schimbăm în sfărșit ce însămânțăm, ce mai așteptăm? Câte generații să mai crucificăm? Parcă 2000 de ani ar fi de ajuns. Pare că suntem generația care are toate condițiile și poate alege în sfârșit să însămânțeze compasiunea, iertarea, comunicarea, răbdarea, perspectiva, conectarea, veselia, încrederea, creația, claritatea și alte semințe bune de înmulțit în viitor. 

Știu că există copii care au fost capabili să refuze a fi plantat în ei ceea ce au considerat că nu le este de folos. Copii care au reușit să își aleagă propriile semințe sau care s-au orientat să îngrijească doar culturile menite pentru ei. 

 Aș vrea să îmi văd toți nepoții culegând roadele unui astfel de ogor, nu să fie doar excepții care întăresc regula. Acest viitor frumos depinde de mine, de ceea fac eu imediat ce am scris aceste rânduri. De ceea ce faci tu imediat ce ai citit aceste rânduri. 

În încheiere te întreb: Ce ai însămânțat astăzi în tine și în cei de lângă tine? Ce ai cules? Nu îți place ce ai cules? Atunci fă o listă cu ce plantezi zilnic și ai să conștientizezi de ce.